Gorjul este inca nestudiat in ceea ce se atinge de istoria sa antica, fie ante-romana, fie romana si foarte putin relative la istoria sa romana. Din epoca preistorica abia se afla cateva mentiuni sporadice pe ici pe colea.
Intre Schela si Arsuri se afla un frumos platou ce se numeste “Haraboru” pe care se vad pietre infipte in pamant si locuitorii le zic “Mormintii Haraborenilor”
Intr-un crisov din 7 Maiu 1636 Bucuresti, prin care Matei-Voda confirma lui Dabela din Grivi mai multe cumparaturi se mentioneaza mormintii de doua ori.
Acesti morminti sunt un monument dolmenic, vechi de cateva mii de ani din timpul perioadei de piatra lustruita si de bronz. El consista din mai multe siruri de petri infipte in pamant si randuite la egala distanta una de alta formand un dreptunghi regulat, care la randul lui inchide un sir de trei rotocoale concentrice de peatra de aceiasi marime ca cele din dreptunghiul exterior si tot la aceiasi adancime infipte in pamant. Sub aceste petri se gaseste de regula un strat subtire de cenusa amestecata cu harburi de oale si resturi de carbuni si obiecte de piatra.
O legenda din popor povesteste, ca Haraborenii erau indatorati cu prinderea soimilor pentru care erau scutiti de orice dajdii catre stat. Ispravindu-se soimii ei au fost supusi a plati dajdiile ca toti ceilalti.
Ei nu s-au supus insa si pentru ca dabilarii turci comiteau multe fapte marsave, cand veneau sa incaseze birurile, i-au macelarit. Turcii neputandu-I scoate din ascunzatorile lor de prin munti, au recurs la o stratagema si anume, in ziua de Paste cand Haraborenii erau cu totii la hora, ei vin de peste munte legati la cap cu cealmele albe, asa ca Haraborenii au crezut ca sunt femei ungurence din Ardeal, care veneau pe la frati lor de dincoace, cum faceau de obicei. Piscul pe care veneau turcii legati la cap ca femeile se zice “Gruiul Muierilor”. Turcii navalesc si macelaresc pe toti locuitorii. Un baiat si o fata vazand din marginea padurii cele intamplate o iau la fuga. Un turc ii zareste si se ia dupa ei. Intr-un pisc insa se rupe chinga calului si Turcul cade jos. Acel pisc se zice ”Piscul cu seaua“. A mai gonit turcul dar in zadar. Vazand ca nu-I poate prinde s-a asezat sa se odihneasca; locul acela se numeste “Colnicul Turcului”. Din acel baiat si acea fata se trag locuitorii satelor Schela si Horezu.
La Polovragi este o statiune de bronz. Pe o parte sip e alta a malurilor Oltetului se inalta 2 stanci uriase foarte abrupte spre apa. Pe malul stang este o cetate cu ziduri de piatra; mai sus este “Oborul Jidovilor” si tot mai sus se vede un sir de pietre rotunde fara nicio ordine, ceea ce denota o dislocare a lor. Pietrele sunt de cate un metru si alcatuiesc iarasi un misterios dolmen. Pe marginea prapastiei s-au gasit ramasitele unui schelet cu cioburi de piatra si lut. In acest monument funerar mortul a fost ingropat in pozitia sezand pe pamant cu barbia rezemata de genunchi si cu mainile legate –probabil- imprejurul capului. Aces chip de inmormantare denota atat vechimea cat si gradul de cultura al popoarelor de odinioara, ce cu mii de ani au locuit aici inainte de venirea dacilor, care s-a intamplat in sec IV i.H. In pestera de la Baia de Fier, chiar la intrare se vad urme de cioburi de lut lucrate cu o arta rudimentara si osemintele de animale deluviane.
Din epoca de piatra a Daciei se pastreaza in muzeul Gorjului chilomuri de piatra, ciocane lustruite, resturi de ceramica dacica, oale intregi si bliduri, monede dacice de diferite felui aduse din diverse parti ale judetului unde s-a gasit si o masa de pamant cu picioare. Obiecte de arama ca securi, ciocane, oale si altele s-au gasit in diverse locuri.
Romanii in razboiul cu dacii au avut intre alte cohorte auxiliare si cohorta IV. Cypria,care a ramas in Dacia si dupa razboi. Castrul ei de la Barlesti era de pamant. La 17 februarie 1110 d.H, au fost eliberati cativa soldati din aceasta cohorta, dupa 25 de ani de serviciu si li s-a dat “mission honesta” pe tabla de arama.
Afara de acest castru de piatra se mai afla si altele ca la Poroieni, Glodeni, Vart, Sacel. Deasemenea bai ca cele de mai sus de schitul Lainici, de la castrul din Barlesti, de la Glodeni si de la Sacel; ba chiar baile minerale de la Sacel au fost cunoscute Romanilor,dupa se probeaza printr-un monument votive gasit in raul Blahnita, unde se aflau o statiune si un castru roman.
De la castrul din Barlesti incepe un drum mic roman catre Sarmiseghetuza, iar altul mai mare coboara pe ambele maluri ale Jiului catre Dunare, prin Dolj si catre Severin pe la Vart, unde sunt ramasitele castrului roman de glii. Alt drum merge spre rasarit catre Olt prin Iezureni unde s-a gasit un fragment din piatra funerara a decurionului coloniei romane, Drobeta(Tr-Severin), de aici a trecut pe la Coasta podurilor mici spre Balanesti, apoi pe Grind, pe la Glodeni sub numire azi de drumul de la Glameie, unde se vad urme de castru roman si s-au gasit fragmente de tegule cu scriere cursive. Prin Sacel spre Polovragi etc., si alta ramura pe Gilort sub numire de “drumul jidovesc”.
Mai sunt si alte drumuri romane nedescoperite inca, deoarece in Gorj nu s-au intreprins pana acum cercetari sistematice asupra epocii romane.
Se crede dupa reteaua drumurilor romane din Gorj, ca ele se incruciseaua mai cu deosebire pe vatra T.-Jiului si ca aici pe Jiu s-a format de la inceput o statiune comerciala care s-a numit apoi de Slavi targ, de unde numele de Targul de la Jiu, Targul-Jiului. Deoarece aici creste planta medicinala “dictamus frazinella” pentru care se face din timpuri imemoriale, un mare pelerinagiu de sute de bolnavi in seara Ispasului, orasul Targu-Jiului s-ar fi numit odinioara: Targul-Frasinet, Targul cu flori.
TARA LITUA
Dupa incetarea administratiei romane in timpul lui Aurelian, imparatii romai considerau Dacia lui Traian ca tara independenta de imperiu. In Hateg, traiau prin sec al V-lea romanii avand domnitori din casta Sarabilor( basarabii) acunsi in munti ca o comoara depusa de Traian si pazita de urmasii lui Decebal.
Intre anii 1230-1235, ungurii cucerisera de la romani Mehedintul cel mult cu o fasie marginasa a Gorjului si a Doljului infiintand un Banat al Severinului. D-l Onciul sustine ca Banatul unguresc al Severinului, infiintat la hotarele imperiului romano-bulgar pentru paza granitii cuprindea partea rasariteana a Banatului Timisean (numaita pana azi comitatul Caras-Severinului) cu o fasie din Ardeal la hotarul Olteniei (tara Hategului si tinutul numit apoi al Amlasului) si o parte limitrofa din Oltenia (Mehedinti cu Turnul-Severin) si o parte din Gorj si Valcea, intinzandu`se pe ambele laturi ale muntilor de la Dunare pana la Olt)
La 1247 Lituon Voda stapanea pe ambele laturi ale Jiului, de la izvorul sau in regiunea Hategului prin Gorj pana la revarsare in Dunare prin Dolj, intregul curs al acestui fluviu, fluviu caracterizand in adevar, pana mult mai tarziu cuibul Basarabilor, care pastrau aici, inspecie titlul de cneji.
Gorjul facea parte din tara Lytua sub voievodul Lytuon.
Pe la 1366-1368, tinutul Amlasului ( vecin cu tara Hategului) trece in posesiunea Domnului roman Vladislav I (1364-72) odata cu titlul de Ban al Severinului).
JUDETUL DE JALES
De ce oare-ce membri ai familiei domnitoare isi aveau locuinta la Dabacesti pe Jales, de aceea si judetul care pe atunci nu era in limitele de azi se numea judet de Jales. Tismana cadea mai inainte in Banatul Severinului, fiindca o portiune apuseana din judet intra in acel Banat. Se crede ca acei cnezi Basarabi si-au avut mai intai resedinta pe Jales, in Dabacesti sau in alta parte, deoarece numirea de judet de Jales dureaza si in timpul lui Mircea cel Mare. Numai dezvoltarea repede a vechii statiuni comerciale de la Jiu a facut ca resedinta dregatorilor sa treaca de la Jales la Targul de la Jiu(Tg-Jiului)care avea sa intreaca in dezvoltare pe toate celelalte localitati. Precum nu se poate sti, pana astazi unde au fost Dibacestii pe Jales, daca s-au desfiintat ori si-au schimbat numele in vreuna din multele comune de pe acel rau, tot asa nu se stie unde va fi fost resedinta dregatorilor de la Jiu (Tg-Jiului)
In crisoavele slave de pe la 1385, 1387, 1429 apare judetul de Jales. Pe la anul 1400 pierde Hategul. Configuratia teritoriului s-a schimbat ca si numele.
JUDETUL GORJ
Indata ce orasele de pe Jiu au devenit resedintele autoritatilor, numele de Jiu a dat elemental essential al nomenclaturii judetelor pe care le strabate de la nord la sud. Targul Jiului la Nord, Craiova la Sud existau inca de prin veacul al XIII-lea. Sub influenta slava, Jiul de sus s-a numit Gorj, iar Jiul de jos, Dolj, de unde a provenit mai in urma si numele judetelor Gorj si Dolj.
O diferenta caracteristica prezinta locuitorii Gorjului de la munte relative la cei din regiunea dealurilor. Aceasta diferenta perseveranta isi are originea la cucerirea Daciei.
Dacii, locuitori ai Gorjului inainte de Romani, au trebuit sa fie invinsi cu arma in mana si desfiintati ca stat pt ca sa cedeze pamantul lor ce-l stapaneau de abia 4 secole. Cei care nu s-au supus dominatiunii romane s-au retras in munti, unde ii vedem si azi in stranepotii lor Ungurenii-mocani. Ura de moarte ce aveau stramosii acestora asupra romanilor din tara se oglindeste puternic si azi intr`insii, deoarece in majoritatea cazurilor nu vor sa contracteze casatorie cu locuitorii din tara, si au obiceiur, moravuri, si traditiuni cu mult diferite de ale celorlalti locuitori. Portul lor chiar denota ca sunt urmasi directi ai dacilor, mai curati decat fratii lor din tara.
Marturii contemporane sunt ramasitele de Gradisti dace si caster romane. Pentru timpurile mai noi ne spun crisoavele domnesti si actele mosnenilor cele ce s-au intamplat
In crisovul lui Radu Voda Mihnea din 13 Maiu 1613 relativ la Viezuri se pomeneste, ca tatarii intr-o invaziune au ajuns si in acel sat si oamenii mai sus zisi au marturisit inaintea Domniei-Mele ca au avut carti si s-au prapadit cartile de paganii Tatari.
Ne sunt cunoscute catunele Dutesti si Ungurelu unde au avut loc luptele lui Mateiu Aga Brancoveanu ce venise cu ajutor din Transilvania cu trupele lui Leon Voda Stridie in 1631.
Aslan Vornicul, Gorgan Spatarul si Matei Aga au trecut muntii prin Gorj prin VAma Gura Plaiului in Ardeal la Rakoti la 18 oct 1630.
Iata o parte din scrisoare unui Vames de atunci Vasile, din 20 oct. 1630 catre Paraschiva Logofatul:
“Cand am mersu la Trag (Tg-Jiului) venise veaste la capitanul cum treace Aslan Vornicul cuGorgan si cu Mateiu si cu alalti boiari cu tot la munte; ce am si incalecat cu Sarbii; ce am mersu Luni seara la Runcul Clucearul; demaneata ne-am sculat de noapte, ci ne-am dus unde au fost ei tabarat(i). Ce ne-am pus in gura plauilui ca sa nu-I lasam sa treaca. Ei au venit tot de fat(a) ca erau multi si tot de folos. Ce au si dat la noi; cand am statut sa vedem ce vor sa faca, au estit nainte lor Mihaiu Clucerul si Dumitru Capit(an) si chema pre capitanul sa mearga la ei si striga sa ne inchinam lor. Daca au vazut ca nu vom, eii au si dat la noi, de ce ne-au rasipit de au fugit cine incotro au putut. Vrutu-ne-am pune si capetel(e) dupe alalte nevoi. Deaca am venit la Trag(Tg-Jiului) scris-au Vornicul carti la Voda si la Vornicul si la toti baiarii, cum au fugit Aslan Vornic cu feciorul lui si Gorgan Spatar si Aga Mateiu…si Barbul de Poian(a)…si altii multi de la Olt si de la Rom(a)nat(i) si de la Jiul de jos si de la Meh(e)dinti. Ce am vrut sa viu eu cu cartile sa spuiu ce am vazut…ci apoi eu gandiu cum voiu veni si sa las aicea slujba pustie, ce am trimes cesti feciori si cu un Sarbu cu cartile; ce vor spune si ei si de in gura ce-au vazut. Ca acum teara fuge toat(a), ca le-au zis acei boiari terai: Fugit(i) tot(i) dupa noi, nu mai dat(i) nemic…ruma-(nii) nu vor sa dea nimic, ei bat feciorii si le iau banii. Si trasurile si zic ca le-au zis boiarii sa nu dea nimic, ca le vine alt Domnu….”
In 1788, in timpul lui Nicolae Mavrogheni Voda, Romanii altiati cu Turci s-au luptat in contra Austriacilor la Porceni, Vadenii si Tg-Jiului.
O invazie turceasca a avut loc la 1802 in Tg-Jiului, iar la 1821 s-au dat aici mai multe lupte mici intre Turci si Pandurii lui Tudor.
